O NOUĂ CARTE

PE LINIA LUCRĂRILOR DE PRESTIGIU

APĂRUTE ÎN ULTIMUL TIMP ÎN LIMBA ROMÂNĂ

ÎN DOMENIUL HOMEOPATIEI

 

Dr. Ioan Teleianu

"Repertoriu al Materiei Medicale Homeopatice

KENTPLUS"

( 1660 pagini)

 

Editura Proxima 2005


  

   Cuvânt înainte

 

 

    Apariția unui repertoriu homeopatic în limba română, pornind inițial de la  imensa lucrare „Repertory of the Homoeopathic Materia Medica”, de dr. J.T.Kent, cea care a revoluționat lumea homeopatică de ieri și azi, poate fi considerată și ca o performanță autohtonă și ca un fel de sacrilegiu în fața celorlalte repertorii de circulație curentă, din limba engleză.

 

   Performanță, pentru că medicii homeopați, mai puțin sau la început deloc cunoscători ai limbii engleze, vor găsi mai ușor variantele în limba română a simptomelor patogenetice de care au nevoie pentru aprecierea lor cât mai nuanțată și corectă, în vederea găsirii remediului indicat - sacrilegiu, întrucâtva, pentru că ar putea gândi că pot ocoli lucrarea originală din limba engleză, lucrare care, în homeopatie, stabilește un fel de uniune de comunicare nemijlocită între homeopații din toată lumea. Un medic homeopat care se respectă va găsi oportun să poată recurge oricând la ambele.

 

   De altfel, geneza acestei ediții a pornit din necesitatea de a-mi creia un exemplar de uz personal, cu traducerea unor expresii mai puțin la îndemână pentru un slab cunoscător al limbii engleze cum eram.

 

   Așa se face că, de ex. un coleg, un elev de-al meu, un prieten, deseori un pacient, nepoții mei, etc., mai buni cunoscători ai limbii engleze, mi-au fost mai mult sau mai puțin profesori în decursul timpului și fiecare, rând pe rând, m-a ajutat să adun în limba română, cu meticulozitate, exprimările în limba engleză din lucrările consacrate, până în momentul când am simțit că nu mai am nevoie de nicio traducere în practica mea curentă. Sunt mulți cei care m-au ajutat și se cuvine să le mulțumesc cu recunoștință pentru aportul lor lingvistic.

 

   În fapt, munca de ani de zile se împlinise, ea devenise mai puțin actuală pentru mine, limitându-se în continuare la completări  din alte repertorii sau din alte publicații de profil, cu experimente de remedii noi, etc. De aceea, unele capitole prezente depășesc cu mult dimensiunile capitolelor din repertoriul Kent, apropiindu-se de marile repertorii care circulă  astăzi în lumea homeopatică. De aici denumirea simbolică de KentPlus, atât  pentru că în forma prezentă are un număr dublu de rubrici dar și pentru că nu trebue să abandonăm denumirea-emblemă de la care a pornit acest instrument-simbol, atât de necesar în practica homeopatică a oricărui medic.

   

   S-a întâmplat totuși ceva care m-a remobilizat și decis să purced la o eventuală tipărire a acestei lucrări și anume insistența și necesitatea medicilor de  la cursurile de homeopatie, de a înțelege mai bine și a primi un sprijin cert, mai ales la începutul studiului homeopatiei, așa cum mi se întâmplase și mie la debut. În plus, aveam de mai multă vreme o neliniște pornită de la gândul că poate lipsa unor astfel de lucrări a putut face ca multe serii de medici care au efectuat cursurile cu mare entuziasm, să se piardă pe parcurs în practicarea homeopatiei, într-un procent surprinzător, curând după absolvirea acestor cursuri atât de promițătoare.Un mare rol, decisiv de această dată, l-a jucat încurajarea colegială a câtorva colaboratori și colegi din conducerea Societății Române de Homeopatie, care cunoșteau ceea ce realizasem între timp și care m-au convins să las la o parte unele reticențe de ordin personal.

 

   Acesta este istoricul scurt al construcției acestei lucrări care, prin dimensiune și intenție a depășit totuși chiar și propriile mele așteptări. Desigur mă refer și la caracterul angajant care ne obligă să perfectăm ceea ce am început, să aducem corecțiile utile și să dezvoltăm ceea ce trebue dezvoltat, în speranța că ar putea deveni cu adevărat o lucrare românească de valoare perenă.

 

   Dacă a existat totuși ceva care a dinamizat și împins incredibil intențiile de la început, acest ceva a fost marele meu interes pentru folosirea informaticii în homeopatie și fascinantele mele clipe de lucru cu computerul, cele care mi-au lungit nopțile de studiu uneori dincolo de orice limite imaginabile la vârsta mea și mi-au apropiat prieteni plini de înțelegere și îngăduință din acest domeniu. În plus, pentru cine mă cunoaște, aici nu mai pot  ascunde nimic, a contat, ca întotdeauna, dragostea pentru homeopatie și pentru ceea ce faci și bineînțeles grija, totdeauna ne-destulă, ca ceea ce faci să  faci cât mai bine.

 

   Familia mea și colaboratorii apropiați sunt cei care sunt sigur că au înțeles oboselile și satisfacțiile, devenite comune și lor le mulțumesc.

 

 

Dr. Ioan Teleianu

Septembrie 2004

 

 

 

 

   Notă explicativă

 

   Această carte se adresează medicilor homeopați, celor care învață să profeseze această disciplină terapeutică a medicinii iar drumul acesta, al devenirii în homeopatie  - scriam cândva în prefața unei lucrări - este extrem de sinuos, pentru că medicul care se decide să învețe homeopatie trăiește câteva mari emoții sau sentimente care-l fac să se confrunte, mai mult sau mai puțin zguduitor, în primul rând cu sine-însuși. Ele apar ca niște momente acute, decisive, ale poate temporarei sau definitivei sale adeziuni „la metodă”.

 

   Mai întâi, la auzirea sau citirea primelor noțiuni de homeopatie, își confruntă propriile sale „ițe” ale pregătirii și practicii deja acumulate, într-o profesiune atât de complexă și tensionată cum este medicina secolului nostru (ițe împănate sau împăunate cu tot atâtea teorii câte fire cuprind aparatele și sistemele acestui „tot” care este organismul viu) -  cu ițele unei concepții ce pare extrem de simplistă, la prima vedere, cea pe care se bizuie medicina homeopatică.

 

   Este vorba în fond de înțelegerea principiului similitudinii dintre efectele difazice ale uneia și aceleiași substanțe care, în anumite condiții, poate face „rău” omului sănătos, după cum, tot ea, și tot în anumite condiții, poate vindeca un „rău similar” al organismului bolnav. Totul în viziune holistică. Acesta este de fapt fondul problemei. Cine are putere de înțelegere sau răgazul să și-o pună în funcțiune fără mari ezitări nu mai are nicio reticență.

 

   Pentru medic, primul sentiment al confruntării cu homeopatia este mai degrabă unul de neîncredere, ca un fel de coborâre de pe altarul științei de până acum, pe un câmp mai plat al unei posibile speculații ignorante sau al acceptării unui tip de empirism în care știm că unii au aruncat cu anatemă pe vecie, și au făcut-o din așa zisul respect pentru „adevărata” știință. Desigur, cu puțină răbdare, medicul „credul”, care se pune pe treabă, constată repede contrariul și anume că la baza adevărului homeopatic stă cea mai minuțioasă investigare și verificare științifică din medicină. Da, ați citit bine tot edificiul doctrinei homeopatice se sprijină pe experimente științifice irefutabile, nu pe iluzii. Repertoriile homeopatice, construite atât de minuțios, precum puteți vedea răsfoind această carte, stau mărturie în fața acestui adevăr adesea neștiut chiar de mulți colegi medici.

 

 

   În fapt, un repertoriu homeopatic cuprinde, pe capitole, o serie de simptome, în dreptul cărora sunt scrise prescurtat denumirile substanțelor care au putut induce simptomul respectiv, în urma unor experimente (provinguri) precum și a obsevațiilor toxicologice și clinice, substanțe devenite apoi remedii tămăduitoare ale acelorași tulburări pe care le pot produce omului sănătos.

 

   Cunoașterea exactă a totalității simptomelor unui pacient, se știe, este piatra unghiulară a doctrinei homeopatice, de la care pornește drumul cunoașterii modalităților de vindecare a organismului bolnav. Pentru că în homeopatie, simptomele bine-analizate ne ajută să precizăm și să folosim acel remediu care „știe” cu precizie traseul vindecării homeopatice, parcurs deja de el în experimente, dar greu de explicat încă din punct de vedere strict fiziopatologic. Multă lume spune că nu știe ce este fericirea dar recunoaște că drumul, traseul spre fericire, e perceptibil și minunat. În homeopatie trebuie să acceptăm  tot ceea ce realitatea,  așa cum poate fi ea percepută pe moment, ne permite  să cunoaștem și ne mulțumim cu atât mai mult cu cât cunoștințele acumulate sunt confirmate de practică.

 

   A doua posibilă confruntare, ca să-i zicem așa, este legată - de acum - de primele vindecări sau constatări ale efectului produs de remediul homeopatic, în lupta sa cu boala. Aici nu mai sunt vorbe, (cum spun unii, că ar fi „apă de ploaie”), sunt fapte. Ele se văd și bine înțeles, conving. De cele mai multe ori, la început, chiar stupefiază. Adesea în homeopatie, în fața unei vindecări nesperate, mai ales dacă este și vorba de o boală implacabilă, primul stupefiat este medicul nu bolnavul. Este momentul adevărului pur, care, Doamne, trebuie să ne bucure, nu să ne stupefieze !

 

   Hotarul acesta, trecut cu bine, este esențial. De aici încolo începe studiul atent, pasionat, al medicinii homeopatice, din acel sentiment devenit convingere. Drumul acestui studiu, direcționat de rezultate certe, este ascendent. Medicul își procură cărți, participă la cursuri, la consultații, citește literatură suplimentară în această specialitate, clădește, clădește...

 

   Nu-i mai pasă de ce zic colegii sau prietenii care pizmuiesc homeopatia. În schimb el este tot mai tulburat de asemănările clinice dintre remedii, de descrierile exhaustive, predominent analitice, ale multitudinilor de simptome, pe care le găsește în cărțile de Materia medica. Apare o nebuloasă, o lume a cunoștințelor aglomerate oarecum haotic. Efectiv, impasul care apare în lungul drum al acestui studiu, cu alt specific decât al celor învățate la facultate, este de ordin sintetic, integrativ.

 

 

   Repertoriul de simptome este acela care devine instrumentul absolut necesar pentru rezolvarea celor mai complicate cazuri și situații dar și aici, ca și în alte profesiuni, trebue să știi să lucrezi cu acest instrument.

Cum spuneam, repertoriul este un fel de materia medica inversată, adică nu pornește de la descrierea simptomelor unui acelaș remediu ci de la remediile care au putut induce un același simptom în provinguri.

 

   Nu ne vom referi la problema esențială a alegerii, din noianul simptomelor furnizate de pacient, a acelora care au valoare discriminativă în investigația semiologică homeopatică și care urmează a fi analizate cu ajutorul unui repertoriu. Asta se studiază cu minuțiozitate la cursurile de homeopatie și se consolidează odată cu practica homeopatică. Este de altfel lucrul principal care cere știință și care nu poate fi perceput în profunzime fără studii de specialitate.

 

   Vom da mai degrabă câteva explicații generale privind modul de lucru cu acest instrument de analiză și sinteză, probabil bine cunoscute deja de mulți dintre cititori.

 

   Mai întâi este bine să se înțeleagă felul cum sunt scrise diferitele simptome, cu derivațiile lor arborescente, cele care modalizează și nuanțează semnificația lor exactă, așa cum se cere în urma unei consultații homeopatice.

 

   S-a păstrat întru totul topica prezentării structurii capitolelor, în sensul că fiecare rubrică principală începe cu orarul simptomelor, apoi cu dezvoltarea acestora în general, trecându-se apoi la extinderea și la formele specifice de manifestare (valabil mai ales la prezentarea varietăților de dureri) și în final la localizările anatomice. Deci nu este vorba de o prezentare strict alfabetică decât în cadrul acestor grupări generale.

 

   Pentru ușurarea parcurgerii simptomelor, împărțite pe nu mai puțin de 7  câmpuri arborescente, pe un spațiu grafic de regulă redus ca dimensiune ca în orice repertoriu, s-a recurs la simboluri grafice diferite (săgeți) menite să păstreze ordinea logică a segmentelor respective.

 

   Se observă, pentru cei neobisnuiti cu acest lucru, că simptomele sunt prezentate în așa fel incît necesită uneori, citirea lor, în sensul invers al secvențelor respective. O durere de cap care are caracter arzător si apare în special noaptea încât trezește bolnavul, o vom găsi scrisă cam astfel, la capitolul „Cap”  „Cefalee arzătoare noaptea, care trezește pacientul”.

 

 

   Este nevoie de câteva exerciții pentru însușirea rapidă a acestui traseu al citirii și gândirii fiecărui simptom. De altfel, dacă ar fi să ne referim la necesitatea alegerii precise a simptomului care să exprime cât mai exact felul cum îl simte bolnavul, vom spune că repertoriul cuprinde, la simptomul general „Cefalee” nu mai puțin de 4.200 rubrici directe. Din acestea, medicul trebue să aleagă judicios varianta specifică suferinței fiecărui bolnav în parte. Iar durerea de cap propriu zisă,  are de ex. peste o sută de nuanțe diferite, după felul cum poate fi descrisă de bolnavi. Este o muncă imensă să alegi nuanța proprie fiecărui caz în parte, dar care merită efortul.

 

   În al doilea rând trebue menționat că lista remediilor, la unele capitole sau simptome, a fost completată cu remediile mai noi care au apărut între timp, ca și cu modul de scriere a acestora,  care respectă gradațiile acceptate și de celelalte repertorii.

 

   Astfel

Remediile de rangul 1 sunt scrise cu minuscule. De ex.   acon.,  bry., puls., etc.

 

Remediile de rangul 2 sunt scrise tot cu minuscule dar incep cu majusculă. De ex.   Acon., Bry., Puls., etc.

 

Remediile de rangul 3 sunt scrise integral cu majuscule, astfel  ACON., BRY., PULS., etc..

 

   Am notat, la multe simptome, și remediile de rangul 4, acceptate de majoritatea autorilor contemporani, notându-le  cu majuscule și cifra 4, astfel Acon.4, Bry.4, Puls.4 - modalitate mai convenabilă decât cea cu majuscule subliniate (din motive de securitate legate de formatarea automată a textului repertoriului, în timpul tipăririi).

 

   În această privință, a prescurtării remediilor, am adoptat abrevierile mai noi, logice, care țin cont de existența mai multor remedii din aceiași familie, mai ales în cazul celor de sursă vegetală și minerală. Unele din aceste prescurtări se deosebesc puțin de cele adoptate de Kent, dar nu ridică nicio dificultate în folosirea corectă a repertoriului. De ex. la remediile minerale, terminația „-m” (ex. Arg-m ) a fost preferată pentru varietatea muriatică a metalului respectiv și „-met” (ex. Arg-met ) pentru cea metalică, propriu zisă. De asemenea terminația „-act” pentru forma acetică și „-ar” pentru forma arsenicală a substanței-remediu. Folosirea prescurtării Borx, pentru Borax, este mai adecvată decât cea de Bor, care a apărut ulterior cu compușii săi proprii.

 

   Acestă regulă convine tuturor situațiilor comune. De altfel, în tabelul cu denumirea remediilor și cu prescurtările acestora, se pot vedea unde există astfel de diferențe.

 

   Din economie de spațiu ( peste 50 de pagini în plus) nu am putut prezenta integral și nomenclatura la zi a tuturor remediilor folosite în homeopatie, deși multe sunt menționate în capitolele acestei lucrări, această listă putând fi consultată în alte repertorii de circulație. Iureșul apariției de remedii noi este și așa extrem de mare iar folosirea lor nu pare atât de stringentă în practică.

 

   În schimb, denumirea capitolelor a rămas neschimbată, ca și ordinea lor generală, față de cele din Repertoriul Kent. Am plasat mai în față capitolul „Generalități”

 

   O mențiune specială trebue făcută pentru traducerea cuvântului „Mind”, cel care se referă la simptomele psiho-mentale, capitol în general acceptat în mod curent de homeopați sub denumirea de „Psihism”.

 

   Acesta este capitolul al cărui conținut, neînțeles de unii, a dus la confuzii privind aria de întindere a vindecării homeopatice și a putut creia aberații de gândire metafizică care nu apartin homeopatiei. Este vorba, printre altele, de cei care iau de ex. iluziile și halucinațiile - binecunoscute în patologia psihiatrică -  drept  stări normale ale transcendenței în tot felul de infinituri mai mult sau mai puțin iluzorii.

 

   Noi, in homeopatie, tratăm astfel de cazuri ca manifestări patologice certe și  de aceea am încercat să dezvolt cât mai în amănunt această simptomatologie, obiectivată de cele mai  noi date ale provingurilor existente.

 

   De asemenea, capitolul „Chill”, tradus de noi prin „Răceală-Frison” credem că exprimă mai bine conținutul patologiilor respective, ca și capitolul „Febră-Căldură febril㔠în loc de „Febră”. O altă remarcă se referă la faptul că am creiat un capitol separat pentru Vise, desprins din capitolul Somn.

   Am adăugat în acest repertoriu și două capitole originale, de sinteză repertorială (Sexualitate și Menopauză), extrem de utile în practică.

 

**  **  **

   În încheiere, deși pare fabulos, cunoașterea prealabilă a structurii și conținutului unui repertoriu devine o necesitate stringentă, singura care ajută medicul în practica sa terapeutică. Acest lucru devine și mai important când este vorba de folosirea unui repertoriu în altă limbă decât cea engleză, îndeosebi pentru cei deja obișnuiți cu o astfel de lucrare.

 

   De aceea am plecat de la premiza că o lucrare repertorială în limba română trebue să facă mai accesibilă înțelegerea, în spiritul limbajului autohton, a unor acuze în caz de boală, cele care trebuie să direcționeze corect drumul către remediu în homeopatie. Din practică știm că nuanțele de exprimare a suferințelor pacienților au o coloratură profund individuală, legată direct de lingvistica și semantica fiecărui popor.

 

   Acest deziderat nu poate  fi realizat de o simpla traducere, strict literală, a unui repertoriu sau altuia. Rubricile de simptome, care ne sugerează similitudinea posibilă dintre anumite senzații cu cele traduse mecanic după dicționar (deși pentru anumite denumiri de simptome am fost nevoit să adnotez și cuvintele sinonime sau înrudite), ne trimit adesea la remedii diferite, semn că percepția noastră lineară nu corespunde lingvistic cu exprimarea de nuanță a repertoriului de limbă străină. În limba română, de ex. cuvântul “vrăjmaș” nu are absolut aceiași nuanță, încât să poată fi înlocuit acceptabil cu cel de “dușman”, cum poate suntem tentați să o facem, la unele rubrici din engleză. După  cum în limba noastră expresia “supărat” nu este echivalentă cu cea de “necăjit”.

 

   De aceea un astfel de repertoriu nu putea fi doar tradus, adică pur și simplu tradus, de ici și de colo,  ci a fost nevoie de  un fel de adecvare a lui din punct de vedere medical și lingvistic, la felul și pe cât posibil, la nuanța de exprimare a suferințelor unui bolnav autohton, cum menționam mai sus, care vine și se prezintă în felul său la o consultație homeopatică. Pentru aceasta, s-au reformulat unele simptome și au fost aduse adăogiri, recurgându-se de nenumărate ori la sursele clasice, de origine, ale provingurilor, pentru a percepe cât mai corect sensul original exprimat de subiecți, acolo unde textul englez era prea lapidar și insuficient de clar la traducere.

 

   Cu alte cuvinte este vorba de un repertoriu întrucâtva renăscut în altă limbă și trebue adăogat că munca aceasta continuă și astăzi. Este motivul care a cerut circa opt ani de lucru cu acest repertoriu, după ce ajunsese deja  într-o primă formă, pentru că avea nevoie de o  trudă efectiv creativă, imensă ca grijă pentru acuratețea ei, iar uneori chiar descurajantă și care se cere mult perfectată în continuare. De aceea, în cazul strecurării unor imperfecțiuni, omisiuni sau greșeli, corecțiile și sugestiile colegilor vor fi binevenite, ca și înțelegerea și îngăduința lor îndatoritoare pentru prima lucrare de proporții, de acest gen, apărută până acum în limba română.

Dr. Ioan Teleianu

Relații privind procurarea Repertoriului

 

 

ERATA

 

Cu scuzele de rigoare și mulțumiri adresate celor ce ne-au semnalat unele greșeli strecurate, rugăm posesorii acestei lucrări să facă următoarele rectificări in text:

 

 

La cap. INTRODUCERE, pag. 11, alineatul 7 : Se înlocuiește cuvântul „Kill” cu „Chill”

 

La cap. SimptomePsiho-Mentale, pag.35, col.2-a se inlocuieste „dorinta de a iubi” cu expresia „dorinta de a lovi (bate)”

 

La cap. EXTREMITATI, pag. 1245, col.2-a, pasajul dintre rubricile „--> livid㔠și „--> paloare” trebue să arate astfel:

 

--> lividă

.............................

--> macule

ars, sep

-> pruriginoase

sep

--> maronie, pe dosul mâinilor

Iod, Thuj

--> maroniu~roșie

arg-n, sul-ac, sulph

-> amiază, după

sulph

-> dungi

sul-ac

-> puncte

arg-n, nat-m

--> neagră

sol-n, sul-ac, tarent, vip

-> puncte presărate, în

petr

-> pete

Sol-n

.................................

--> paloare

 

 

----------------------------------------------------------------------------------------------------------

 

 

RECENZIE

de Dr.doc. Gh. Bungetzianu 

KENT PLUS

Repertoriu al Materiei Medicale Homeopatice,

de Dr. Ioan Teleianu

 

 

   Orice Repertoriu Homeopatic este rezultatul unei munci asidue de ani de zile. Când un asemenea Repertoriu ajunge la utilizator în limba lui maternă este o mare bucurie.

 

   În sfarșit mult așteptatul Repertoriu în limba română a apărut prîn grija și strădania doctorului Ioan Teleianu, președintele în exercițiu al Societății Române de Homeopatie și animatorul cursurilor pentru obținerea Competenței în Homeopatie.

 

   Realizarea tehnică a fost asigurată de Editura Proxima. cu o grafică plăcută și cu rezolvarea fericită a unei legături solide, care la cărțile foarte groase reprezintă o problemă.

 

   Cartea se răsfoiește cu plăcere. Regăsim structura și arhitectura familiară din Repertoriile clasice. Dr Teleianu a făcut cateva modificări care aduc un plus de comoditate utilizatorului: capitolul Stare generată a fost plasat mai la început, după capitolul Simptome Psiho-mentale, așezând astfel acest capitol la nivelul importanței sale relative. Urmează Organele de Simț, de la nivelul capului, apoi Gâtul (legătura dintre Cap și Trunchi). Restul capitolelor urmează cunoscuta împărțire anatomică din Repertoriile clasice: Torace, Abdomen, Rect etc. A fost introdus un capitol Sexualitate și o foarte utilă Listă de Remedii Antidot.

 

   Cantitatea de informații - dacă ne referim la fiecare remediu din toate rubricile, sub­ rubricile. sub-sub-rubricile ... - se poate aproxima a fi de ordinul a 500.000. Dar, mai ales, trebuie subliniată grija cu care au fost traduse și apoi integrate în context diversele simptome. Din acest punct de vedere lucrarea inspiră seriozitate.

  

   Este evident că lucrarea KENT PLUS aduce cu sine și un nivel ridicat al ștachetei calității, care va obliga pe viitor la performanțe cel putin egale, pe cei ce se vor manifesta în același domeniu  

 

Dr. doc Gh. Bungetzianu

 

(apărut în Revista de Homeopatie, nr.24 din 2005)